Autodiversificarea – ce presupune și cât este de sigură?

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Autodiversificarea este o tehnică progresivă care descurajează hrănitul bebelușului cu lingurița, sprijinind mai degrabă ideea că sugarii ar trebui să se autohrănească încă din primele luni de viață. Teoria din spatele acestei metode se bazează pe faptul că bebelușii ar trebui să controleze ce anume mănâncă și ce cantitate mănâncă. De asemenea, se spune despre autodiversificare că ar contribui la dezvoltarea mai bună a abilităților bebelușului de mestecare și înghițire, dar și la coordonarea mâini-ochi.

celemaibunecarucioare.ro - AutodiversificareaCe înseamnă autodiversificare și când poate avea loc?

Deoarece sugarii au mai mult control asupra capacității lor de a apuca mâncarea cu degetele și de a înghiți la vârsta de 6 luni, este recomandat ca autodiversificarea să aibă loc la această vârstă și nu mai devreme.

Primele alimente ar trebui să fie suficient de moi pentru ca bebelușul să le poate mesteca și înghiți fără probleme și, de asemenea, unele alimente le puteți tăia în fâșii adecvate pentru ca micuțul să le poată apuca cu degetele. Părinții care susțin metoda autodiversificării recomandă părinților care doresc să încerce autodiversificarea să nu pună niciodată mâncare în gura copilului. La urma urmei, prin autodiversificare, copilul își controlează întreaga sa experiență de hrănire, de la ce anume mănâncă, cum prinde mâncarea, cât o mestecă și cât mănâncă.

Printre cele mai potrivite alimente care pot fi introduse prima dată în autodiversificare se numără banana, avocado, mango, cartoful dulce gătit la aburi, morcov, broccoli, sparanghel, mere și pere gătite la aburi, pește bine gătit și ou fiert mărunțit, paste fierte foarte bine. La fel ca și în metodele de hrănire și diversificare clasice, se vor evita alimentele care prezintă pericole de sufocare.

Mai sunt și adepți ai acestei metode care susțin că bebelușul ar putea să mănânce ceea ce mănâncă întreaga familie, dar în realitate multe preparate pe care le servesc azi familiile moderne au un conținut prea mare de sare și de zahăr. Totuși, bebelușul poate sta la masă alături de întreaga familie, cu condiția să aibă în fața sa alimente potrivite pentru vârsta și abilitățile sale.

Avantajele și dezavantajele autodiversificării

Sunt numeroase avantaje care însoțesc această metodă oarecum neconvențională la noi, dar larg răspândită în alte țări. Printre cele mai importante avantaje se numără faptul că bebelușul poate accepta mai repede hrana solidă și se poate adapta rapid la diverse gusturi și arome. Mai apoi, prin autodiversificare se gestionează foarte bine greutatea copilului și se susțin abilitățile motorii orale.

În ceea ce privește dezavantajele, ar trebui menționat că nu se poate respecta cu precizie nevoia mare de fier a bebelușului, ceea ce poate duce la anemie. De asemenea, cel puțin la început, sunt șanse ca bebelușul să nu consume suficiente calorii. Riscul de sufocare este și el un alt dezavantaj al autodiversificării.

Cum diferă autodiversificarea de diversificare?

Autodiversificarea este o metodă similară cu diversificarea, prin prisma faptului că puteți alege ce alimente să introduceți în regimul bebelușului și să avansați texturile în funcție de abilitățile copilului. Totuși, autodiversificarea diferă de diversificare prin faptul că încă de la început se va oferi copilului o varietate mult mai amplă de alimente, inclusiv fructe, legume, ouă, pește, pui, carne roșie, alimente combinate, cereale, fasole, lactate (cu excepția laptelui și a brânzeturilor nepasteurizate). O altă diferență este că această metodă nu necesită acea perioadă de așteptare de 2-3 zile pentru a se introduce un nou aliment, ci mai degrabă noi alimente sunt introduse oricând și în orice combinație. Atât timp cât alimentele au consistența pe care bebelușul o poate gestiona, posibilitățile culinare sunt infinite.

În cazul în care decideți să adoptați această strategie mai relaxată, vă poate fi de ajutor să țineți un registru alimentar cu ceea ce mănâncă copilul și cât anume mănâcă, astfel încât dacă apar simptome ale unei eventuale intoleranțe alimentare sau alergii, să vă puteți da seama care ar putea fi acele alimente care nu îi priesc micuțului.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *